Poezie despre satul natal

Ce are omul sfînt pe lume?
O vatră unde s-a născut
Doar pentru el – un simplu nume
Un grai, un dor, nimic mai mult.
Prin ce persistă fiecare -
Căci totul este trecător?
Prin fapta sa, prin satul care
Rămîne şi-al urmaşilor.
Avem şi noi un loc în care
Ne simţim mai fericiţi
E satu-acesta ca o floare
Ce-i pitoresc, frumos ca-n vis.
Cîmpii mănoase ne-conjoară
Iar înălţimile-albăstrii
Ne dăruiesc în miez de vară
Voisul tril de ciocîrlii.
Sînt minunate-aceste locuri
Şi eu, oriunde m-aş afla
Voi fi cu inima şi gîndul
La satul meu, la casa mea.
Daniela Tusa,
s. Bădragii Vechi, r-nul Edineţ